Pentru că eu sufăr de o afecţiune rară: sinestezia. Şi de fiecare dată când cineva pronunţă în apropierea mea numele panzerului filosofiei materialiste, încep să salivez, pe simt gust puternic de caramel şi ciocolată, lumea se întunecă, iar din bezna primară mă izbesc violent în retină două culori: roşu şi galben. Şi atunci, parcă dintr-un adânc pe care nu îl creadeam existând, se ridică încet,monoton, precis: MARS! Doar astfel am putut să ajung la această descoperire. Se pare că deficienţa mea din născare mi-a fost odată de folos.
Am ajuns să realizez că la mijloc se află o adevărată conspiraţie, planuri urzite în cea mai mare taină acum mai bine de un secol şi jumătate. Într-o cameră ticsită cu manifeste, mirosind a unsoare şi ceai, îşi pregăteau în taină lovitura cei doi dinozauri ai comunismului, Marx şi Engels. Dându-şi seama că manevra cu socialismul, lupta de clasă şi dictatura proletariatului ar putea să nu aibă sorţi de izbândă, cei doi au pus la cale operaţiunea CC (a nu se citi comitet central ci cartoful-caramelat). Ce presupune CC? Deschiderea unui lanţ de fabrici destinate producţiei de hrană proletară, doar că de data aceasta nu în Europa sau Asia, ci peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Desigur, hrana muncitorească avea să fie ambalată, prezentată şi comercializată la standardele capitalismului de junglă din acei ani, dar, cum spera dubletul, urma să destabilizeze sistemul economic american (efigie a alienării omului de rând), curmând existenţa unor reţele de Fast Food precum McDonalds şi KFC.
Dacă aţi început să suspectaţi teoria mea de conspiraţionism acut la ambele emisfere, nu pot decât să vă aduc dovezi clare ca lumina zilei. Să luăm puţin cuvântul nemţesc “karamel”. La o primă vedere nu conţine nimic suspect, dar o minte antrenată va realiza cât de repede că este o anagramă pentru “Karl M”. Pentru cei care argumentează că “e” ul din karamel demonstrează eroarea judecăţii mele, le voi răspunde că pe vremea lui Marx încă nu se introduceau conservanţi în mâncare, deci karamel era doar karaml. Judecata stă în picioare. Cu alte cuvinte, Marx avea de gând să deschidă o reţea naţională (mai întâi şi apoi mondială) de batoane de ciocolată cu karamel, pe care avea să le denumească Marx. Întâmplarea că astăzi acestea se numesc Mars este doar urmare a faptului că publicul consumator american este sensibil (şi chiar alergic) la comunism şi părinţii săi fondatori, astfel că finanţatorii proiectului, (mari magnaţi americani, majoritatea din Texas) au decis să altereze puţin denumirea produsului. Dacă sunteţi încă în dubii, după aceste argumente irefutabile, nu pot decât să apelez la ultima şi cea mai credibilă sursă: documentul vizual. În urma cercetărilor mele am dezvoltat pe blue printul original modelul după care urma să fie distribuit Marx.