După cum puteţi observa, un model revoluţionar pentru acea perioadă. Ideea “pack”-ului, regăsită mai apoi în principiile colecitivismului agricol, a venit pe fondul unei critici pe care Marx o aducea producătorului 1 de batoane de ciocolată din Londra acelor vremuri, Willy Wonka (un burghez împuţit, dacă mă întrebaţi pe mine). Ca o paranteză, critica aceasta a stat şi la baza romanului proletar-junior de mai târziu, Charlie and the Chocolate Factory.
În loc să dăm câte un baton la fiecare muncitor, lăsându-l practic înfometat şi dornic să fure …batonul altora, mai bine – gândea Marx – să creem pachete mari, colective, din care muncitorii să-şi împartă batoanele aşa cum cred de cuviinţă. Observăm dictonul “A Marx a day helps you work, rest and play”, precum şi emblema aplicată ulterior de comuniştii din SUA, acţiune soldată cu mulţi arestaţi şi ani grei de puşcărie în perioada Războiului Rece.
Ei bine, unde, veţi întreba probabil, este aportul lui Engels la toată această afacere. Veţi fi şocaţi să aflaţi (aşa cum de altfel am fost şi eu) că Marx nu pregătea decât desertul pentru proletari, Engels venea cu “substanţa”! Ca să ajung la această descoperire a trebuit să mă folosesc de toată instrucţia şi intuiţia mea de formaţiune marxistă, în cel mai pur spirit al gândirii materialismului dialectic. Nu mi-a fost uşor, recunosc, dar rezultatul cu atât mai fructuos.